Povestea HIRTEN WINKEL

Când visele îți vorbesc...

2017. Mă trezesc tremurând de emoție. Am visat. Am visat că eram acolo, pe podul de la Hârtibaci, uitându-mă la florile de lucernă care dansau lin ca o perdea de mov în adierea vântului, acolo, în fața mea. Aud niște voci că încep să îmi șoptească domol ceva. Devin tot mai atent, iar visul aproape că pare realitate. Sunt bunicii mei, care mi-au ghidat pașii până la 7 ani, arătându-mi din nou calea… aici. Aici pe Valea Hârtibaciului, în Cornățel. Aici unde trebuie să mă întorc și să lupt pentru a-mi îndeplini visul. Aici îmi voi construi drumul.  Sunt Florin, iar acest vis se numește HIRTEN WINKEL.

Mi-am legat un șnur la glezna unui picior...

Totul începe cu un vis nebun. Știam însă că poate deveni realitate atunci când și soția mea mi-a spus că mă va susține să îl duc la îndeplinire. Mi-am legat un șnur la glezna unui picior, ca simbol al visului pentru care voi lupta, și am pornit la drum.

Am hotărât să încep să cumpăr terenul pe care îmi voi construi visul. Un prieten din copilărie mi-a oferit un schimb de parcele și am obținut primii 2000m2 de teren, însă apoi a urmat o perioadă când nu am mai reușit să avansez. Apoi, într-o clipă de nebunie, l-am invitat pe mentorul meu din Germania, Ralf Weissman, și pe soția lui, în România și surpriză! … au acceptat invitația!

În 1 martie 2020 au aterizat la Cluj, eram atât de bucuros! Îmi doream să fiu gazda perfectă! Am luat cina împreună la Sibiu, iar apoi, într-un moment de liniște îmi spune că are un cadou pentru mine… mă obișnuise cu mici atenții, dar ce urma… m-a dat pe spate…

… cadoul era numele și logo-ul visului meu: HIRTEN WINKEL.

...acum în sfârșit visul meu avea un nume: HIRTEN WINKEL.

Mi se părea că se potrivește așa de bine! Logo-ul este cel pe care îl puteți observa în susul paginii, căruia i-am adăugat simbolul visului meu, șnurul verde la glezna piciorului. Acum mă reprezintă în totalitate! 

Povestea logo-ului este emoționantă. A fost realizat în urmă cu mulți ani pentru fratele geamăn al soției, pentru un proiect similar. Proiectul nu a mai fost realizat, însă logo-ul și toate materialele promoționale în care s-a investit au fost păstrate pentru a fi dăruite unei persoane care să ducă mai departe acest proiect! 

Mulțumesc Barbel și Ralf Weissman pentru că ați ales să fiu eu! 

Au urmat întâlniri multe, dar și alte povești împărtășite.

M-am întâlnit apoi cu Mihai Blotor, președintele ”Prietenii Mocaniței”, întâlnire care m-a motivat extrem de mult. Poveștile despre Mocanița, despre răbdarea și lupta enormă depusă pentru a o pune în funcțiune m-a impresionat enorm, iar cuvântul RESPECT, exprimă puțin față de ceea ce simt eu pentru el! Îmi doresc ca această prietenie să dăinuie în timp și să reușim să ne promovăm reciproc visele, devenite realitate!

Am mai făcut în perioada imediat următoare schimburi de teren și am achiziționat și terenul bunicilor. Mai aveam nevoie și de un teren intravilan, pe care să pot contrui, iar oportunitatea nu a întârziat să apară. Printr-un cumul de lucruri care s-au potrivit perfect, am reușit să cumpăr un teren intravilan lângă terenul deja existent! Deja totul începea să prindă și mai mult contur! 

La 4 ani de la visul meu, pe 17 August, am scris aceste rânduri. Îi mulțumesc soției mele că îmi este alături. Sper ca în perioada următoare să reușesc să inspir și alte persoane care să se alăture acestei nebunii. 

 

Totul începe cu un vis nebun... și cu doi bunici care îți schimbă viața, chiar și prin vis.